Esti coplesit

 

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.

Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;

Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?

Întoarce-te, Doamne; izbăvește sufletul, mântuiește-mă, pentru mila Ta.

Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?

Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu,cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.

Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrînit-am între toți vrășmașii mei.

Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.

Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.

Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrășmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.

(Psalmul 6)

 

Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?

El, care pe Însuși Fiul Său nu l-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El ?

Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu ? Dumnezeu este Cel ce îndreptează;

Cine este Cel ce osândește ? Hristos, Cel ce a murit, și mai ales Cel ce a înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijlocește pentru noi !

Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos ? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia ?

Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de înjunghiere".

Dar în toate acestea am suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.

Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,

Nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

(Romani 8, 31-39)

 

Și acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină.

Și aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El și v-o vestim: că Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este întru El.

Dacă zicem că avem împărtășire cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu săvârșim adevărul.

Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtășire unul cu altul și sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curățește pe noi de orice păcat.

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi.

Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea.

(1 Ioan 1:4-9)